Pe drum zaceau niste foi …
Ceea ce urmeaza nu are nici o legatura cu titlul.
Nu poti convinge pe cineva ca ai dreptate. Pur si simplu nu poti. Nici daca ti-ai scoate ochii si i-ai da persoanei respective ca sa vada cu ei, nu o poti convinge ca ai dreptate. Pentru ca nimeni nu iti poate contempla adevarul. Nimeni ! Chestiile generale, pe care din bun simt le intelege tot omul … alea sunt simple, usor de digerat. Dar nimeni, niciodata, nu va putea sa iti pipaie ideea asa cum o faci tu, nu va putea sa imbrace gandurile exact in forma in care le modelezi tu. E trist ? Da, la prima vedere este trist – pentru ca te obliga sa accepti ca esti singur. Nu singur in sensul ala jalnic, parasit, bla bla bla [desi ar fi o alternativa] ci singur pe un drum. Nimeni nu vede ca tine, si nimeni nu vede lucrurile exact cum le vezi tu. Nu e o singuratate care separa … pur si simplu o singuratate a privirii. O privire singura – sau hai sa-i zicem unica, suna mai bine, mai inaltator.
De ce sa vrei sa convingi pe cineva de adevarul tau ? Motive ar fi o infinitate, dar … de ce ? Crezi ca ar schimba ceva ? Uite un lucru tare funny: oamenii se schimba, dar nu cred ca cei din jurul lor fac asta.
Desi afara e lumina, in mine e negru … un negru care doare si se revarsa transparent … lacrimi.
Cati oameni, atatea realitati, cati oameni, atatea adevaruri, cati oameni atatea mentalitati…daca toti am vedea lucrurile la fel….am fi cu totii niste clone si nu am mai avea cu cine sa ne contrazicem….contradictiile sunt benefice:), sunt constructive…ele dau sens vietii banale in care traim…zi de zi…
Amestecul asta pestrit face totul mult mai interesant si atragator :-)
Imi place sa ma contrazic cu lumea (fara sa se ajunga la cutite): chiar daca nu mi se schimba de fiecare data convingerile, macar am mai aflat un punct de vedere, mi-am mai colorat putin gandurile, si am mai gasit poate “un drum”.
Dar imi place sa ma lamentez pe blogul meu emo si depresiv =))