Stray cat.
Îmi place că, în zona unde locuiesc, e linişte la ora 06 30, dimineaţa … şi nimeni pe drum.
Când zic „nimeni pe drum”, mă refer la faptul că nu sunt oameni.
Eu am companie … :-)
Nu mă refer la păsări – deşi cântă foarte frumos, şi e teribil de plăcut să le auzi, la prima oră, cum fredonează tot soiul de cântece din „ţara” lor.
După cum spuneam, nu e vorba de păsări … e vorba de pisici.
Dimineaţa devreme, când nici damele cu capot şi târlici sau domnişoarele cu pateu (pardon, fond de ten) pe faţă n-au ieşit să-şi plimbe … chestiile alea cu lesă … grădinile din jurul blocurilor sunt liniştite …
… liniştite pentru ochiul omenesc. Pentru feline însă … e un soi de şedinţă, poate chiar teambuilding – dacă ştii unde să te uiţi, printre tufişuri si după gardurile vii, le vezi: uneori doar una, stă pup pe-o dală; alteori, câte două sau trei, de asemenea relaxate.
Azi am avut norocul să văd cinci :-) în acelaşi loc, în toiul şedinţei.
De obicei, nu se sperie de mine: eu le privesc, zâmbesc când le văd … şi ele se uită la mine. Habar n-am dacă le e indiferent, sau dacă le e frică. Îmi place să cred că mă salută :-)
Îmi plac dimineţile astea: pe stradă suntem doar noi, pisicile vagaboande.
It’s quite nice to be a stray cat.
Lasă un Răspuns