Ya rule ! (pentru cunoscatori)

Nu ştiu cum se face, dar în serile (nopţile) când nu dorm (şi nu sunt în oraş), mă apucă cheful de scris bloguri – după câteva minute (bune !) de ascultat melodii mai mult sau mai puţin melancolice. Aşa se face că seara de 18 spre 19 aprilie e una din acele seri, în care îmi dau voie să mă deprim şi să mă plâng pe blog de chestia asta.

Trebuie să recunosc, nu ăsta e singurul scop al blogului de faţă – să te plângi şi atât, e insuficient şi absurd. A trecut adolescenţa, a trecut bac-ul cu comentariile de opere literare si luceferi … bla bla bla, asta a fost acum 2 ani, suntem în 2008, şi drumul e lung, timpul scurt.

Viaţa e scurtă … prea scurtă ca s-o povesteşti. Acuma, la 20 de ani, mă amuz de unele chestii ce le-am crezut şi spus la 18. Peste încă 2-3 ani, probabil va fi la fel: o să citesc blogul ăsta, o să zâmbesc şi o să fac ochii mari, gândind: „Chiar am zis eu asta ? Asta de aici eram eu ? WoW …”

Tot e bine că realizez ce am greşit, realizez că greşesc în continuare, chiar dacă metodele sunt cu totul altele (da, în căutarea greşelii perfecte … ) – am mai prins şi învăţat unele chestii.

Am ambiţii, dar am şi vise. Probabil e evoluţia firească a lucrurilor, să se întâmple aşa – cu cât ronţăi mai mult din viaţă, cu atât vezi că de fapt calci pe urmele altuia, şi ajungi să stai în papucii în care, nu cu mult înainte, a stat altcineva. Când eşti om, ajungi de fapt de foarte puţine ori să acţionezi în afara pattern-ului – nu e nimeni de condamnat aici, poate doar ilustrul Game Master.

Momentul adevărului, sau mai bine zis, o probă foarte importantă, este momentul când realizezi că, om fiind, eşti un produs al societăţii, îţi e bine să fii aşa, te comporţi ca atare (chiar dacă nu o faci voit), şi nu eşti mai mult de un specimen din multele milioane, auto-proclamat stăpân pe metrul său de libertate simulată. Cu alte cuvinte – eşti om.

Tocmai ţi-ai dat seama că eşti om, şi nu luceafăr. Ce faci ?

Din puţina mea experienţă de viaţă, cred că aici se fac departajările – cine e ruller şi cine nu :-)

Cine e ruller zâmbeşte, ba chiar râde cu poftă, şi merge în continuare – vrem nu vrem, finalul este acelaşi, toţi ajungem să avem cadavrele mestecate tacticos de viermi – măcar timpul alocat până la acel moment să-l folosim cum avem chef (şi asta e ceva relativ, dar în alt blog …).

Un ruller rulează … şi rulează full-speed, pentru că ştie că nu are prea multe de pierdut.

Vreau să fiu ruller.

Ce m-aş face fără amicul meu virtual, care ascultă Haggard (printre altele) şi îi plac (şi) clătitele … ce m-aş face fără discuţiile despre viaţă, oameni, orgii, viermi, clătite, ucigaşi în serie, muzică, gnomi, şi multe multe altele ?

SHIT HAPPENS – let’s just deal with it.

Cam atât … nu ştiu dacă am scris cam tot ce aveam prin minte, dar mi-e prea lene să mai continuu … :-)

~ de Nyx pe aprilie 19, 2008.