Arta.
Poate fiecare din noi îşi are, undeva foarte bine ascuns, un Pygmalion … are pe cineva care a reuşit să-i zgâlţâie lumea şi care a reuşit să enerveze. Cred că avem nevoie de cineva care să sculpteze fără milă în piatra sufletului nostru … cineva care să sfâşie pânza pe care noi ne pictăm visele.
Cineva faţă de care suntem datori să greşim cât mai perfect.
Ma intrebam ce inseamna ‘a gresi pina la capat’ sau ‘a gresicit mai perfect’ ?
:)
Suntem facuti sa gresim, dar cred ca e important cand, cum, si cu cine … nu prea stiu bine sa explic de unde mi-a venit ideea asta, dar … intr-un fel, e vorba de lucruri care, chiar daca nu te-au purtat unde ai vrut, nu le regreti, pentru ca ti-au oferit perspective neasteptate. E vorba de lucrurile care desi stii ca sunt “gresite” (lipsite de sens, copilarii … ) si ca de fapt nu duc niciunde, te incapatanezi sa crezi in ele, si in visele ce le cladesti cu ele.
Nu stiu daca am explicat cat de cat ce simt :-)