07.29.08
Unfortunately, stupidity is not an option.
Fiind o oră potrivită de scris bloguri, vreau să scriu aici ce am mai digerat mai bine ca în trecut, în ultima vreme.
Pentru început, am realizat (din nou) că te poţi simţi îngrozitor de singur într-o mare de oameni. Legat de asta, cel ce joacă rolul entertainerului ştie cel mai bine că … poţi avea cicatrici sau poţi plânge întruna, masca atent pictată, cu zâmbetul (a se înţelege râsetul de salon) va avea grijă să ascundă tot.
Oamenilor le place să-şi pună bariere, şi să-şi pună singuri piedică. Probabil ne stă în sânge, probabil intră în definiţia omului (care-o fi aia, încă n-am descoperit-o pe toată, dar mai am puţin, sâc !) să se blocheze şi să se lase condus de nişte kitsch-uri, ca să îşi scuze laşitatea şi lipsa de putere în a visa … sau de a-şi urma visele.
O chestie mai mult sau mai puţin personală: aş vrea să mă las citită. Nu ştiu de cine, nu ştiu cum, dar mi-ar plăcea să existe o persoană care să poarte denumirea de „prieten/prietenă”, care să ştie, pur şi simplu, să mă citească.
E drept că mi-ar plăcea ca acea persoană să fie cineva anume, dar …
…
Am obsesii. Şi-s mândră de ele. Asta nu mă opreşte din trăit. Dimpotrivă.
Aiureli :-)
07.26.08
O aiureală stupidă de la 04 35 a.m.:
Vreau să fac o grămadă de lucruri mai mult sau mai puţin interesante, doar din curiozitate. Mă enervează că, din când în când (şi nu de puţine ori, din păcate), îmi pun frână din nişte motive stupide şi superficiale, uitând că e mai bine să te arunci decât să rămâi suspendat.
Pur şi simplu mă enervează ! Mă rog … sunt într-o dispoziţie mai proastă. Una zic, şi alta fac, ceea ce este exasperant – simt că pierd firul din mână, şi dacă se întâmplă asta, o să ajung să nu mai vreau, să nu mai visez, să nu mai greşesc, ceea ce ar fi de neiertat.
Acuma vine momentul revoltei supreme:
N-ai decât să te duci într-o „tabără” de căcat, la fel ca 99.9% din restul „prietenilor” tăi; eu sunt printre organizatorii unui eveniment mult mai interesant, mai plăcut şi mai original decât cel la care vei participa – dar e ok, nu mă aştept de mult la mai mult – sau cel puţin mă mint cu acest lucru. Dacă sunt supărată ? Puţin, poate mai mult pe moment, dar nu contează asta. Dacă greşesc că scriu aceste cuvinte aici, într-un loc public ? Cu siguranţă, dar … I don’t give a rat’s ass. Dacă regret unele chestii ? Bineînţeles, dar probabil sunt lucruri la care nu te-ai fi gândit. Dacă m-am schimbat ? Am zăvorât-o bine pe cea pe care ai „cunoscut-o” demult.
…
Dacă te iubesc ? Da.
Şi ce contează ?
07.09.08
Cineva şi-atât.
Ascultând ici şi colo oameni, am observat la toţi o chestie foarte interesantă şi … frumoasă, în felul ei.
Am auzit de multe ori oameni spunând: „Mi-a spus cineva, la un moment dat, chestia asta.” … iar când spun „cineva”, parcă spun ceva foarte important, şi preţios. Nu ştiu dacă e doar o impresie de-a mea :-) dar … cineva-ul ăla e spus altfel. Parcă e scos de undeva, cu grijă, dezvelit dintr-o lume aparte.
Cineva (pronume nehotărât) – Un om oarecare (dintre mai mulţi), o persoană pe care n-o cunoaştem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită);
Nu are nume, vârstă, sex, naţionalitate; nu are nimic reprezentativ, dar e cineva. Poate sună dubios, dar când aud acea frază, îmi vine mai nou să zâmbesc, gândindu-mă cât de important e acel cineva, dacă nu are etichete. Cât de mult înseamnă pentru persoana din faţa mea, dacă i-a ajuns cineva :-) …
Un nume atât de neînsemnat, care aduce atât de mult a indiferenţă … şi totuşi, tonul pe care este spus arată exact opusul. Arată că … în viaţa persoanei din faţa mea, există un cineva al cărui cuvânt e aproape literă de lege.
Cineva, cândva, a spus ceva atât de însemnat, încât a trebuit însemnat cumva … pe vecie … în mintea şi sufletul cuiva.
:-)
Probabil am fost şi puţin subiectivă … puţin mai mult, nu ştiu. Contează ? Ce simţim noi este mai puţin decât nimic, pentru întregul Univers … dar pentru noi, în Universul nostru, capătă proporţii colosale. Există şi ceva amuzant în chestia asta … dezechilibrul ăsta total absurd şi iraţional … ceea ce pentru noi cântăreşte cât un Univers, pentru Univers cântăreşte … NULL.
O să mai cârâi puţin pe tema asta, dar altădată.
Cineva mi-a spus să nu zăbovesc prea mult … pentru că am o ecuaţie umană de rezolvat … 24 din 24.
