Cineva şi-atât.

Ascultând ici şi colo oameni, am observat la toţi o chestie foarte interesantă şi … frumoasă, în felul ei.

Am auzit de multe ori oameni spunând: „Mi-a spus cineva, la un moment dat, chestia asta.” … iar când spun „cineva”, parcă spun ceva foarte important, şi preţios. Nu ştiu dacă e doar o impresie de-a mea :-) dar … cineva-ul ăla e spus altfel. Parcă e scos de undeva, cu grijă, dezvelit dintr-o lume aparte.

Cineva (pronume nehotărât) – Un om oarecare (dintre mai mulţi), o persoană pe care n-o cunoaştem (sau care nu trebuie sau nu vrem să fie numită);

Nu are nume, vârstă, sex, naţionalitate; nu are nimic reprezentativ, dar e cineva. Poate sună dubios, dar când aud acea frază, îmi vine mai nou să zâmbesc, gândindu-mă cât de important e acel cineva, dacă nu are etichete. Cât de mult înseamnă pentru persoana din faţa mea, dacă i-a ajuns cineva :-) …

Un nume atât de neînsemnat, care aduce atât de mult a indiferenţă … şi totuşi, tonul pe care este spus arată exact opusul. Arată că … în viaţa persoanei din faţa mea, există un cineva al cărui cuvânt e aproape literă de lege.

Cineva, cândva, a spus ceva atât de însemnat, încât a trebuit însemnat cumva … pe vecie … în mintea şi sufletul cuiva.

:-)

Probabil am fost şi puţin subiectivă … puţin mai mult, nu ştiu. Contează ? Ce simţim noi este mai puţin decât nimic, pentru întregul Univers … dar pentru noi, în Universul nostru, capătă proporţii colosale. Există şi ceva amuzant în chestia asta … dezechilibrul ăsta total absurd şi iraţional … ceea ce pentru noi cântăreşte cât un Univers, pentru Univers cântăreşte … NULL.

O să mai cârâi puţin pe tema asta, dar altădată.

Cineva mi-a spus să nu zăbovesc prea mult … pentru că am o ecuaţie umană de rezolvat … 24 din 24.

~ de Nyx pe iulie 9, 2008.