19 octombrie 2008.
E uşor să măsor câţi mililitri de apă se află în paharul de lângă mine, sau câţi metri parcurg de unde locuiesc până la farmacia din colţ.
Ciudat început …
Mă gândeam la ce e măsurabil, şi ce nu. E uşor de măsurat distanţa dintre două oraşe, nu la fel de uşor de măsurat distanţa dintre doi oameni. Uneori, apropierea fizică taie prăpăstii de netrecut între suflete. După câţi mililitri de lacrimi poate cineva spune că a plâns destul ?
De multe ori, atenţia îmi e atrasă de sistemul fiecăruia de „dimensionare”: ceea ce pentru cineva este imens, pentru altcineva este neînsemnat, iar ceea ce pentru cineva este inexistent, pentru altcineva poate fi ceva ce valorează mai mult ca viaţa. Mi se pare un lucru frumos, chiar dacă are, după mine, un strop de absurd. Probabil asta îl face atât de interesant.
Fiecare are propria nebunie, şi e singurul responsabil de trăirea ei totală.
Infinity is as big as you want it to be.
O definitie interesanta pentru infinitate :).
“ceea ce pentru cineva este imens, pentru altcineva este neînsemnat, iar ceea ce pentru cineva este inexistent, pentru altcineva poate fi ceva ce valorează mai mult ca viaţa.”
Tocmai diferenta aceasta data de sistemul de dimensionare, si incapacitatea de redimensionare ulterioara, poate produce suferinta. Insa nu intotdeauna.
Nu intotdeauna, deoarece iar intervin diferentele de perceptie, acceptare, vointa … visare … :-)
Fraza despre infinitate mi-a venit in timp ce ascultam o melodie, si mi-am adus aminte ca, in anul 1 de facultate, un profesor ne-a spus ca exista oameni care pot percepe cu mintea infinitul, si oameni care nu :-)
Am avut un profesor de matematica care ne spunea ca unii matematicieni au probleme in a intelege pina unde se intind granitele finitului …
Din punctul lor de vedere orice ’spatiu finit’ poate fi privit ca ceva infinit.
Asta e intradevar ceva “altfel”, sa privesti orice lucru finit ca si cum ar fi infinit. Bun ca si exercitiu de imaginatie :-)