Si les années sont mortes, mes souvenirs se portent bien …
Azi mi-a făcut cineva „poftă” să ascult Joe Dassin, mai precis melodia Le jardin du Luxembourg.
Am ascultat-o prima dată acum 5 ani, mi-o „recomandase” cineva :-)
Ascultând-o peste ceva vreme … a sunat cu totul altfel. Am înţeles-o mai bine. Mult mai bine. Foarte interesantă senzaţia de a asculta cu adevărat o melodie, sau doar nişte cuvinte, nu doar de a auzi. E un sentiment preţios, pentru mine.
Acum, o ascult din nou. E una din melodiile ce nu le pot asculta des. Mă face să mă simt … vulnerabilă ? Mai conştientă decât de obicei, de ceea ce simt ? Mai ironică ?
Nu vreau să răspund. Nu are rost nici măcar să mă întreb.
Tot ce scriu acum, aici, mi se va părea amuzant peste câţiva ani, pentru că … voi asculta altfel melodia.
Te voi vedea altfel, te voi privi altfel, dar … vei fi tot acolo. În afara timpului, în afara logicii.
Lasă un Răspuns