E duminică după-amiază, iar eu stau acasă (prea frig afară, prea puţini oameni în compania cărora m-aş simţi bine, plus că lenea rulează excesiv în momentul de faţă). Acestea fiind spuse, ar mai fi de adăugat că tocmai terminai de strâns puţin prin cameră, şi de căutat ceva poze ce-mi vor servi drept wallpaper. Rezultatul căutării este „apetisant”, a.k.a. ceva poze cu prăjituri. Momentan, pe desktop-ul meu tronează o poză ce conţine boabe de cafea, alături de o râşniţă (o găsii tot în urma căutărilor). Ţin să precizez că, deşi nu agreez în mod special cafeaua, mirosul de cafea (mai ales proaspăt prăjită), îmi place teribil.

Anyway, anyhow, habar n-am de ce scriu astea (din nou), dar e într-o notă oarecum diferită faţă de cum am scris până acum, so it has a nice feeling to it.

Ar trebui să mă uit peste nişte cursuri, poate chiar să aprofundez ce scrie pe-acolo dar, ca un adevărat student la Politehnică (şi viitor inginer) exploatez la maxim resursele – în cazul de faţă, faptul că „este timp”.

Este timp pentru tot. „Suferinţele se împart în mod inegal”, asta am citit într-o carte, şi sunt de acord; însă, pentru mine, totul este exact cum trebuie să fie. Poate am fost cumva chiar favorizată.

Deci, să recapitulez: e duminică după-amiază, aş avea de lecturat nişte cursuri, dar cum oricum nu mă voi culca devreme, am timp să scriu o grămadă mare de bullshituri pe blog.

Life is funny, life is sad.

P.S.: Cum am messengerul deschis (nu folosesc Yahoo messenger, din fericire), am descoperit că unii nu ştiu ce înseamnă „AFK”.

Asta este. Shit happens. Kanpai !