03.01.09
Untitled :-P
Cred că, într-o oarecare măsură, nu suntem decât nişte coincidenţe, unii pentru ceilalţi. Urmând şirul prestabilit al evenimentelor ce clădesc, treptat, dulapul cu „A fost”, nu facem decât să dăm un chip, poate nuanţe, acelor cineva din viaţa celor cu care avem de-a face. Acel cineva, şi el prestabilit de dinainte, dar care ne dă plăcerea resemnată de a şti că avem ceva independent de timp şi spaţiu. Acel cineva care ar fi putut fi oricine, dar a luat doar chipul cuiva. Acel cineva care ştie să doară, indiferent de prezenţa sau absenţa în viaţa noastră. Privit de jos, totul e mare; privit de sus, sau de dinafară, totul e atât de regulat şi de bine pus la punct, încât devine amuzant. E ridicolă prăpastia dintre perspective, când vine vorba de viaţa unui om, şi totodată atât de naturală şi de simplă.
Iar inepţii şi păreri de-ale mele, total irelevante pentru „bunul mers al lumii”. Dar hey ! Mă simt al naibii de bine după ce le scriu.
P.S.: You said you changed a lot – and you’re wrong. You have been changed a lot. Iar ăsta e unul din lucrurile ce le dispreţuiesc la tine :-)
tcmo6 spus,
martie 4, 2009 la 8:42 pm
Pai nu asta e important? Sa te simti bine dupa ce scrii? Asta e;).
Eh, si lasa….macar bine ca a vrut sa se schimbe… altii nu o fac nici sa-i omori….altii mai bine renunta…
Nyx spus,
martie 5, 2009 la 10:37 pm
Nu stiu cat din schimbare a fost vruta, mai ales in mod constient. Nu ca mi-ar pasa foarte mult, dar uneori simt nevoia sa ma “descarc” :))
Eu zic ca e destul sa ma simt eu bine. Ma simt si mai bine cand vad ca sunt oameni (putini, din fericire), care imi citesc blogul, si chiar inteleg ce mai scriu pe aici :)
tcmo6 spus,
martie 6, 2009 la 11:10 pm
Pai cum sa nu inteleg cum se simte cineva intr-o situatie, daca si eu la randul meu am avut de a face cu situatia respectiva?
…E omenesc sa nu intelegi daca nu ai trait acea “bucatica” de viata…ca pana la urma…nu toti vedem viata dintr-un anumita perspectiva…multi nici nu vad viata…
Nyx spus,
martie 8, 2009 la 1:25 pm
“multi nici nu vad viata” – asta e cumplit de adevarat. E o diferenta foarte mare intre a trai si a supravietui.
In final, toate intamplarile prin care trece cineva, placute sau nu, ajung amintiri, “lectii de viata”, si poate putin mai multa intelepciune, si mai mult curaj pentru a te arunca din nou, si din nou, si din nou :-)
tcmo6 spus,
martie 10, 2009 la 9:20 pm
Si cand te gandesti ca acele amintiri sunt cele mai de pret lucruri pe care o persoana le poate avea, si multi le dau cu piciorul doar ca pentru ei “bogatie” inseamna altceva….
…si e aiurea cand te gandesti si realizezi ca invataturile acelea nu ai cum sa le lasi mai departe si vor muri odata cu tine….e trist…
Nyx spus,
martie 11, 2009 la 11:45 pm
Am obiceiul sa glumesc mai morbid cu un prieten, sa spunem ca atunci cand vom muri si ne vor manca viermii, ei vor savura si partile creierului ce au amintirile in ele. Stiu ca nu suna frumos deloc, dar e modul nostru de a face haz de necaz.
Cred insa ca ne supunem toti unei constiinte comune, si ne incadram de multe ori in niste tipare, care insumeaza intamplari, trairi, etc.
E indicat ca fiecare sa descopere singur unele invataturi … cred :-)
tcmo6 spus,
martie 12, 2009 la 3:28 am
E indicat ca fiecare sa descopere singuri anumite invataturi, dar e placut cateodata “sa citesti” amintirile, trairile cuiva, mai ales daca nu ai avut timp sa o cunosti…