05.16.09
New lessons.
Ce am mai „învăţat” în ultima vreme:
1. Egoismul oamenilor se manifestă în foarte multe feluri şi forme.
2. Deşi vreau să cred că nu există alegeri greşite, evenimentele din ultima vreme m-au făcut oarecum să-mi schimb părerea.
3. Scriind cele de mai sus, mi-am făcut precizarea că acele alegeri greşite au fost oarecum făcute în discordanţă cu ceea ce simt cu adevărat, de aceea sunt greşite; mai mult, efectele lor sunt, mai mult sau mai puţin, o pedeapsă ca pe viitor să nu le mai fac, şi să nu mai „operez” doar cu jumătăţi de măsură (deşi în situaţia de faţă, dacă folosesc cuvântul „sfert” sunt generoasă).
4. Din unele puncte de vedere sunt mai „stricată” decât credeam, pe dinăuntru – lucru ce nu e o tragedie.
5. Sunt prea calculată, şi este totodată şi puterea şi slăbiciunea mea.
6. Nu vreau dragoste, sau cel puţin nu aşa cum îmi este prezentată.
7. Nu sunt mereu bună la suflet.
8. Am obosit să ascult mereu, şi să port de grijă. Mi-e scârbă de mine că tocmai am scris fraza de dinainte.
…
05.09.09
x(eu) ?
Recitind acest blog, mintea mea a început să caute ceva analogii cu matematica, poate cu ceva ecuaţii, teoreme …
… şi am ajuns să mă gândesc la o relatie de recurenţă :-)
Cea-de-azi e prezentă azi datorită lui cea-de-ieri. Cea-de-ieri a fost, cândva, cea-de-azi. Ne definim prin ceea ce am fost. Mă întreb, dacă s-ar calcula limita acestui şir de euri cu aceeaşi formă, cum s-ar defini ? Către ce ar tinde ? Dacă unele şiruri în matematică tind spre infinit, către ce ar putea tinde înşiruirea asta de euri decupabile, şi de nedespărţit ?
Cred că, dincolo de ambiţii, ţeluri, chiar şi vise … fiecare tinde către sine … spre a se întregi într-un fel simplu şi inexplicabil prin formule matematice, dar care depinde de rezolvarea propriei ecuaţii umane.
Eu tind către mine. Nu tind către tine – ar fi inutil să o fac. Merg spre tine pentru că nu e doar alegerea mea. Tind spre mine pentru că altfel, iluzia unui infinit între noi s-ar sfârşi.
05.02.09
02 mai 2009.
Iniţial, vrusesem să îmi iau puloverul negru, cu franjuri la mâneci, ce se leagă cu un cordon în jurul taliei. Arată foarte bine. Arăta foarte bine.
…
Winterfresh verde, 2 stropi de Amor Amor pe încheieturile mâinii, şi puloverul negru ? Pentru câteva clipe, se oprise timpul. Pentru câteva clipe, m-am revăzut într-o seară de august. Stupid, nu ? Aşa am spus şi eu. Stupid, dar logic şi liniştitor în acelaşi timp – încă o dovadă că fiecare dintre noi crede că timpul curge diferit, când de fapt el are aceeaşi înaintare monotonă …
Timpul nu se opreşte pentru că vrem. Credem că îl putem opri, îngheţând o parte din noi, punând-o deoparte, ca timpul să nu treacă peste ea. De parcă i-ar păsa ! Nu îi ajută la nimic, şi nici nu îl deranjează; facem asta pentru a avea iluzia că avem ceva pus deoparte, neotrăvit de scurgerea nisipului din clepsidra eternităţii … că e ceva mai presus de indiferenţa timpului.
Haosul se teme de timp, sau timpul se teme de haos ? I wonder …
…
Cu toate astea, deşi am şi voi avea mereu la cine mă întoarce … cred că, în final, tot spre tine voi merge mereu.
Stupid, nu ? Aşa am spus si eu.
