05.09.09
x(eu) ?
Recitind acest blog, mintea mea a început să caute ceva analogii cu matematica, poate cu ceva ecuaţii, teoreme …
… şi am ajuns să mă gândesc la o relatie de recurenţă :-)
Cea-de-azi e prezentă azi datorită lui cea-de-ieri. Cea-de-ieri a fost, cândva, cea-de-azi. Ne definim prin ceea ce am fost. Mă întreb, dacă s-ar calcula limita acestui şir de euri cu aceeaşi formă, cum s-ar defini ? Către ce ar tinde ? Dacă unele şiruri în matematică tind spre infinit, către ce ar putea tinde înşiruirea asta de euri decupabile, şi de nedespărţit ?
Cred că, dincolo de ambiţii, ţeluri, chiar şi vise … fiecare tinde către sine … spre a se întregi într-un fel simplu şi inexplicabil prin formule matematice, dar care depinde de rezolvarea propriei ecuaţii umane.
Eu tind către mine. Nu tind către tine – ar fi inutil să o fac. Merg spre tine pentru că nu e doar alegerea mea. Tind spre mine pentru că altfel, iluzia unui infinit între noi s-ar sfârşi.
-X- spus,
mai 11, 2009 la 10:38 pm
Insiruirea de euri ar putea fi si o progresie, nu ?! … sau chiar o combinatie de progresii diferite, specifica fiecarei perioade in parte ( copilarie, adolescenta, maturitate ) … sau poate o suprapunere de ecuatii care ne complica din ce in ce mai mult, cu fiecare an adaugat virstei.
Am pus link catre acest post.
Nyx spus,
mai 14, 2009 la 12:29 pm
Da, ar putea fi o progresie, si atunci termenul general al fiecareia ar servi poate ca prim termen al urmatoarei progresii :-).
Ma intreb, presupunand ca e plauzibila existenta unei ecuatii ce reprezinta viata fiecarui om, si ce se modifica pe parcurs, daca am sti de dinainte rezolvarea si locurile in care ne “blocam”, am rezolva tot de la bun inceput, sau ne-am lasa in continuare dusi de neprevazut ?
-X- spus,
mai 16, 2009 la 5:54 pm
Cred ca m-as lasa dusa de neprevazut :) … nu-mi plac lucrurile usor predictibile.