07.07.09
Solitude of love is blind.
N-am idee de ce am dat tocmai titlul ăsta – îmi sună bine, natural. Nu prea e nevoie de completări (cel puţin pentru mine). Fiecare are dreptul să adauge ceva, să şteargă ceva, să contrazică ceva … sau să contrazică tot. Fiecare e stăpân în propria lume – cei ce nu iau deloc în serios asta ajung să fie nişte bucăţi de hârtie cu formă de om; cei care iau prea în serios asta … well, ajung şi ei în ipostaze interesante.
Voi prelua oarecum o idee de pe blogul lui tcmo6, şi voi spune că îmi place ca, atunci când merg pe stradă, să mă uit în casele oamenilor când pot :-) nu e vorba de voyeurism, sau înclinaţii dubioase … îmi place să văd cum arată casele oamenilor, pentru că vorbesc puţin despre ei; îmi place să văd cum arată casele oamenilor, pentru că încerc să îmi imaginez poveştile acelei case: de ce au pus acea mobilă, dacă au putut sau nu alege acea mobilă, de ce culoarea faianţei este portocalie, şi tot soiul de alte scenarii şi/sau întrebări dubioase ce-mi trec prin cap; îmi place să văd cum arată casele oamenilor, pentru că acolo există viaţă; îmi place să văd cum arată casele oamenilor pentru că … ar trebui să mă opresc aici.
Ce blog depresiv am scris !
P.S.: Când voi fi mare, voi vizita Japonia, ţările scandinave, şi alte locuri; când voi fi mare, voi avea o casă în care va fi mult albastru, mult mov, multă lumină; când voi fi mare … ochii mei vor fi rămas la fel.
tcmo6 spus,
iulie 8, 2009 la 11:43 am
You are not the only freak who likes to look in somene else’s house:D
Cand eram mai mic si mai mergeam in vizita pe la rpieteni, rude, etc… eram de-a dreptul fascinat de faptul ca ce se afla la ei in casa difera fata de ce era la mine. Mi se parea foarte straniu. Si nu toate casele au povesti. De multe ori se intampla sa intrebi cu ce ocazie a aparaut o vaza, o masuta etc… si raspunsul sa fie: pai era la reduceri, sau eram la cumparaturi si am zis sa o iau si pe aia…
Intr-adevar, e mai frumos cand exista cate o poveste in spatele fiecarei case, dar nu toti traim intr-o poveste:)
Si nu, nu e depresiv blogul, nici macar postul asta, chiar am ras.
Si cat de mare vrei sa mai fii?inca te mai joci cu papusile, sau prinsea sau pititea? De obicei acestea fac delimitarea intre mic si mare….
Nyx spus,
iulie 12, 2009 la 10:56 pm
Mi se pare trist sa aud “l-am gasit la reduceri”, “arata bine pe raft”, dar … shit happens.
Nu stiu cat de mare vreau sa fiu :)) sau cand o sa-mi dau seama ca sunt “mare” … si nici nu cred ca vreau sa fiu “mare” in sensul acceptat de multi, adica un om plin de griji, ingropat in rutina.
danutchidon spus,
iulie 13, 2009 la 11:57 pm
fain !
Nyx spus,
iulie 16, 2009 la 1:22 pm
:-)
-X- spus,
iulie 19, 2009 la 6:05 pm
De cite ori intru intr-o casa aranjata cu gust as vrea sa nu mai plec de acolo …
Nyx spus,
iulie 23, 2009 la 10:16 pm
Dar daca ai ramane acolo, nu ai pierde sansa de a intra in alta casa decorata cu gust ?