24 octombrie 2009.

Copacii arată a toamnă, vântul miroase a primăvară; parcă mai ieri era ziua mea, şi totuşi peste o (relativ scurtă) perioadă de timp, va fi din nou.

Am încercat să renunţ la propoziţiile ce încep cu „Eu sunt …” – nu fac decât să îmi pun singură nişte etichete. Cred că am fost destul de doritoare de a spune că sunt „cumva” … de a mă defini – până ce am văzut că nimic din ce aş putea spune nu mă reflectă în totalitate. Nu mai vreau să mă definesc – cu cât încerc mai mult, cu atât îmi asum roluri şi „obligaţii” – sau cel puţin asta e părerea mea în momentul de faţă.

Sunt ceea ce am fost, sunt, şi voi fi – indiferent de ceea ce înseamnă asta.

Mood: lonely.

Listening to: Soundscape to Ardor (Bleach soundtrack).

P.S.: Acest blog este total irelevant şi absurd.

~ de Nyx pe octombrie 24, 2009.